MÉDIC1, medici, s. m. Persoană care profesează medicina (1) pe baza unor studii superioare de specialitate; specialist în medicină; doctor. – Din lat. medicus. (Sursa: DEX '98 )

MÉDIC2, -Ă, medici, -ce, adj. Care aparține mezilor (și perșilor), privitor la mezi (și la perși). – Din med. (Sursa: DEX '98 )

MEDIC- v. medico-. (Sursa: DN )

MÉDIC s.m. Persoană care practică medicina, având studii superioare de specialitate; doctor. [< lat. medicus]. (Sursa: DN )

MÉDIC1 s. m. persoană care profesează medicina; doctor. (< lat. medicus) (Sursa: MDN )

MEDIC2(O)- elem. „medic(ină), medical”. (< fr. médic/o/-, cf. lat. medicus, medic) (Sursa: MDN )

MÉDIC adj. v. medical. (Sursa: Sinonime )

MÉDIC s. v. doctor. (Sursa: Sinonime )

médic (médici), s. m. – Doctor. It. medico. – Der. medical, adj., din fr. médical; medicină, s. f., din fr. médicine; medicinal, adj., din fr. médicinal; medicament, s. n., din fr. médicament; protomedic, s. m. (primul medic al Curții, șeful serviciilor sanitare, funcție desființată în 5 septembrie 1859), cu pref. proto-. (Sursa: DER )

médic (referitor la mezi) adj. m., pl. médici; f. sg. médică, pl. médice (Sursa: Ortografic )

médic s. m., pl. médici (Sursa: Ortografic )

MÉDIC ~ci m. Specialist în medicină; doctor. /<lat. medicus (Sursa: NODEX )

RĂZBOAIELE MEDICE, denumire a conflictelor armate desfășurate între anii 500 și 449 î. Hr. pentru hegemonie în bazinul oriental al Mării Mediterane, între statele grecești pe de o parte și Imp. Persan pe de altă parte. Terminate cu victoria grecilor. V. Grecia antică. (Sursa: DE )