MEDICÍNĂ f. Știință care se ocupă cu studiul profilaxiei și tratării bolilor, ocrotirii și restabilirii sănătății omului. ◊ ~ internă ramură a medicinei care se ocupă cu studierea și tratarea bolilor organelor interne. ~ judiciară (legală) ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor și examenelor medicale pentru elucidarea faptelor într-un proces. ~ preventivă ramură a medicinei care studiază și aplică diferite metode de prevenire a bolilor. ~ veterinară medicină care studiază și tratează bolile animalelor. [G.-D. medicinei] /<lat. medicina (Sursa: NODEX )

MEDICÍNĂ s. f. știință care studiază mijloacele de prevenire și tratare a bolilor. ♦ ~ veterinară = știință având drept obiect apărarea sănătății animalelor; ~ judiciară = ramură a medicinei care se ocupă cu efectuarea expertizelor și examenelor medicale pentru clarificarea unor cazuri de omor, de loviri etc. (< lat. medicina, germ. Medizin) (Sursa: MDN )

MEDICÍNĂ s. v. doctorie, leac, medicament, medicație, remediu, tratament. (Sursa: Sinonime )

MEDICÍNĂ s. 1. medicină infantilă v. pediatre. 2. medicină veterinară = (rar) veterinărie. (Sursa: Sinonime )

medicínă s. f., g.-d. art. medicínei; (medicamente) pl. medicíne/medicíni (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
medicină (pl. medicine)   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular medici medicina
plural medicine medicinele
genitiv-dativ singular medicine medicinei
plural medicine medicinelor
vocativ singular medicină, medicino
plural medicinelor