MELASÁ, melasez, vb. I. Tranz. A amesteca nutrețul cu melasă. – Din melasă. (Sursa: DEX '98 )
melasá vb., ind. prez. 1 sg. melaséz, 3 sg. și pl. melaseáză (Sursa: Ortografic )
melasa verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) melasa | melasare | melasat | melasând | singular | plural | melasează | melasați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | melasez | (să) melasez | melasam | melasai | melasasem | a II-a (tu) | melasezi | (să) melasezi | melasai | melasași | melasaseși | a III-a (el, ea) | melasează | (să) melaseze | melasa | melasă | melasase | plural | I (noi) | melasăm | (să) melasăm | melasam | melasarăm | melasaserăm, melasasem* | a II-a (voi) | melasați | (să) melasați | melasați | melasarăți | melasaserăți, melasaseți* | a III-a (ei, ele) | melasează | (să) melaseze | melasau | melasară | melasaseră | * Formă nerecomandată melasă substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | melasă | melasa | plural | melase | melasele | genitiv-dativ | singular | melase | melasei | plural | melase | melaselor | vocativ | singular | melasă, melaso | plural | melaselor |
|