MELOPÉE, melopei, s. f. Melodie lentă, ritmică și monotonă, care acompania în trecut o declamație; p. ext. compoziție muzicală, melodie. – Din fr. mélopée. (Sursa: DEX '98 )

MELOPÉE s.f. 1. Arta declamației la vechii greci; arta de a compune muzică (pentru versuri). 2. Melodie monotonă, lentă, dar ritmică; recitativ. ♦ Melodie. [Pron. -pe-e, pl. -ei, -ee. / < fr. mélopée, cf. lat. melopoeia, gr. melopoiia < gr. melos – cântec, poiein – a face]. (Sursa: DN )

MELOPÉE s. f. 1. (la vechii greci) ansamblu de reguli referitoare la cânt. 2. declamație muzicală, de formă liberă; (p. ext.) melodie monotonă lentă. (< fr. mélopée) (Sursa: MDN )

MELOPÉE s. v. recitativ. (Sursa: Sinonime )

MELOPÉE s. v. cântec, compoziție, melodie, muzică. (Sursa: Sinonime )

melopée s. f., art. melopéea, g.-d. art. melopéii; pl. melopéi (Sursa: Ortografic )