MENÁDĂ, menade, s. f. (Mitol.) Bacantă; fig. femeie exaltată, nestăpânită. – Din fr. ménade. (Sursa: DEX '98 )

MENÁDĂ s.f. Bacantă; (fig.) femeie exaltată, furioasă. [< fr. ménade, cf. gr. mainas < mainesthai – a fi furios]. (Sursa: DN )

MENÁDĂ s. f. 1. bacantă. 2. (fig.) femeie exaltată, furioasă. (< fr. ménade) (Sursa: MDN )

MENÁDĂ s. v. bacantă. (Sursa: Sinonime )

menádă s. f., g.-d. art. menádei; pl. menáde (Sursa: Ortografic )

MENÁDĂ ~e f. mit. Preoteasă a zeului Bachus; bacantă. /<fr. ménade (Sursa: NODEX )