MENÁJ, menajuri, s. n. 1. Conducere a treburilor casnice; activitatea gospodinei; gospodărie. ◊ Școală de menaj = școală specială pentru fete, în care se predau noțiuni de gospodărie. Obiect de menaj = obiect de uz casnic. 2. Căsnicie. ◊ Familie. [Pl. și: menaje] – Din fr. menage. (Sursa: DEX '98 )

MENÁJ s.n. 1. Gospodărie. 2. Familie, căsnicie, viață familială. [< fr. ménage]. (Sursa: DN )

MENÁJ s. 1. gospodărie. (Își face singură ~ul.) 2. v. căsnicie. (Sursa: Sinonime )

MENÁJ s. v. casă, cămin, familie. (Sursa: Sinonime )

menáj s. n., pl. menájuri (Sursa: Ortografic )

MENÁJ ~uri n. 1) Administrare a treburilor casnice; gospodărie. 2) Trai în comun al unei perechi; căsătorie; căsnicie. /<fr. ménage (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
menaj (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular menaj menajul
plural menaje menajele
genitiv-dativ singular menaj menajului
plural menaje menajelor
vocativ singular
plural

menaj (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular menaj menajul
plural menajuri menajurile
genitiv-dativ singular menaj menajului
plural menajuri menajurilor
vocativ singular
plural