MENUÉT, menuete, s. n. Numele unui dans de origine franceză, cu caracter ceremonios și mișcare moderată, devenit cu timpul dans de curte și apoi de salon; melodie după care se execută acest dans. ♦ A treia parte a simfoniei clasice. [Pr.: -nu-et. – Pl. și: menueturi] – Din fr. menuet. (Sursa: DEX '98 )

MENUÉT ~e n. 1) Dans francez vechi, în trei timpi, cu caracter ceremonios, devenit dans de salon. 2) Melodie după care se execută acest dans. [Sil. -nu-et] /<fr. menuet (Sursa: NODEX )

MENUÉT s.n. Vechi dans popular francez, liniștit și plin de grație; melodia acestui dans. ♦ Parte a unei simfonii, a unei sonate etc., care se execută în trei timpi, urmând după un adagio sau un andante. [Pron. -nu-et, pl. -te, -turi. / < fr. menuet, cf. it. menuetto, germ. Menuett]. (Sursa: DN )

MENUÉT s. n. vechi dans francez de origine populară, liniștit și plin de grație, devenit dans de curte; melodia corespunzătoare. ◊ a treia parte a simfoniei clasice. (< fr. menuet) (Sursa: MDN )

menuét s. n. (sil. -nu-et), pl. menuéte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
menuet (pl. -e)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular menuet menuetul
plural menuete menuetele
genitiv-dativ singular menuet menuetului
plural menuete menuetelor
vocativ singular
plural