MINCIÓG, mincioguri, s. n. Mică plasă în formă de coșuleț, prinsă de un băț, folosită pentru aducerea la suprafață a peștelui prins cu năvodul sau cu undița; meredeu, ciorpac. [Pl. și: mincioáge] – Cf. ucr. misok „săculeț”. (Sursa: DEX '98 )

MINCIÓG s. (PESCUIT) (reg.) ciorpac, meredeu, miridov, răcea, rociu, tărăbuc, târboc, (Ban.) ritișor. (Scoate peștele din apă cu ~ul.) (Sursa: Sinonime )

mincióg s. n., pl. mincióguri/mincioáge (Sursa: Ortografic )

MINCIÓG ~uri n. Unealtă de pescuit constând dintr-o plasă mică, în formă de coșuleț, prinsă de un băț; ciorpac. [Pl. și mincioage] /cf. ucr. mišok (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
minciog (pl. -oage)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular minciog minciogul
plural mincioage mincioagele
genitiv-dativ singular minciog minciogului
plural mincioage mincioagelor
vocativ singular
plural

minciog (pl. -uri)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular minciog minciogul
plural mincioguri minciogurile
genitiv-dativ singular minciog minciogului
plural mincioguri minciogurilor
vocativ singular
plural