MINCIUNÍCĂ s. v. minciună. (Sursa: Sinonime )

MINCIUNEÁ, -ÍCĂ, minciunele, s. f. 1. Diminutiv al lui minciună (1). 2. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună (2). – Minciună + suf. -ea, -ică. (Sursa: DEX '98 )

MINCIUNEÁ ~éle f. (diminutiv de la minciună) 1) Minciună nevinovată. 2) Produs de cofetărie preparat din felii de aluat nedospit și prăjit în multă grăsime; uscățică. /minciună + suf. ~ea (Sursa: NODEX )

MINCIUNEÁ s. minciună, minciunică, scovardă, uscățea, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mâncat o ~.) (Sursa: Sinonime )

minciuneá/minciunícă s. f., art. minciuneáua/minciuníca, g.-d. art. minciunélei; pl. minciunéle (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
minciunea   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular minciunea, minciuni minciuneaua, minciunica
plural minciunele minciunelele
genitiv-dativ singular minciunele minciunelei
plural minciunele minciunelelor
vocativ singular minciunea, minciunică, minciunico
plural minciunelelor

minciunică   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular minciuni minciunica
plural minciunele minciunelele
genitiv-dativ singular minciunele minciunelei
plural minciunele minciunelelor
vocativ singular minciunică, minciunico
plural minciunelelor