MINIMÉTRU, minimetre, s. n. Instrument mecanic de măsurare a lungimilor prin metoda comparativă, folosit pentru verificarea dimensiunilor unor piese. – Din fr. minimètre. (Sursa: DEX '98 )

MINIMÉTRU s.m. Instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor față de un etalon de comparație. [< fr. minimètre]. (Sursa: DN )

MINIMÉTRU s. n. instrument de precizie pentru măsurarea dimensiunilor prin indicarea abaterilor lor față de un etalon. (< fr. minimètre) (Sursa: MDN )

minimétru s. n. (sil. -tru), art. minimétrul; pl. minimétre (Sursa: Ortografic )

MINIMÉTRU ~e n. Instrument de precizie pentru măsurarea lungimilor, indicând abaterile lor față de un etalon. /<fr. minimetre (Sursa: NODEX )