MINÍSTRU, miniștri, s. m. Înalt funcționar de stat, membru al guvernului, care conduce un minister. – Din lat. minister, -tri, fr. ministre. (Sursa: DEX '98 )

MINÍSTRU s.m. Membru al unui guvern care este însărcinat cu conducerea unui minister. [< fr. ministre, cf. lat. minister]. (Sursa: DN )

MINÍSTRU s. m. 1. membru al unui guvern care conduce un minister. 2. (bis.) preot. ♦ ~ general = superior general al ordinului călugărilor minoriți. 3. pastor al cultului protestant. (< fr. ministre, lat. minister) (Sursa: MDN )

MINÍSTRU s. (POL.) 1. (înv.) minister. (~ al justiției.) 2. ministru de externe = (în unele state) secretar de stat. (Sursa: Sinonime )

minístru (miníștri), s. m. – Membru al guvernului. Lat. minister (sec. XVIII), și apoi, din fr. ministre. – Der. minister, s. n., din fr. ministère; ministerial, adj., din fr. ministériel; ministeriabil, adj. (susceptibil de a ajunge ministru). (Sursa: DER )

minístru s. m., art. minístrul; pl. miníștri, art. miníștrii (Sursa: Ortografic )

MINÍSTRU ~ștri m. Conducător al unui minister. ◊ Consiliu de ~ștri guvern. Prim-~ conducător al unui guvern. ~ plenipotențiar agent diplomatic de rang inferior celui de ambasador. /<lat. minister, ~tri, fr. ministre (Sursa: NODEX )

Consiliul de Miniștri (Guvernul) [liu pron. lĭu] s. propriu m. (Sursa: DOOM 2 )

prim-minístru s. m., art. prim-minístrul; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii (Sursa: DOOM 2 )

PRIM-MINÍSTRU s. (POL.) cancelar, premier. (În unele state ~ul se numește cancelar sau premier.) (Sursa: Sinonime )

prim-minístru s. m., art. prim-minístrul/prímul-minístru; pl. prim-miníștri, art. prim-miníștrii/prímii-miníștri (Sursa: Ortografic )

prim-viceprim-minístru s. m. (sil. -prim-), art. prim-viceprim-minístrul; pl. prim-viceprim-miníștri, art. prim-viceprim-miníștrii (Sursa: Ortografic )