|
MOFLUZÍ, mofluzesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A da faliment; p. ext. a se ruina; a sărăci. – Din mofluz. (Sursa: DEX '98 )
A MOFLUZÍ ~ésc intranz. înv. 1) A deveni mofluz; a da faliment. 2) fig. A deveni sărac; a pierde averea; a se ruina; a sărăci; a scăpăta. /Din mofluz (Sursa: NODEX )
MOFLUZÍ vb. v. bancruta, calici, falimenta, ruina, sărăci, scăpăta. (Sursa: Sinonime )
mofluzí vb. (sil. -flu-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mofluzésc, imperf. 3 sg. mofluzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. mofluzeáscă (Sursa: Ortografic )
| mofluz (m.pl. -zi) substantiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | mofluz | mofluzul | mofluză | mofluza | | plural | mofluzi | mofluzii | mofluze | mofluzele | | genitiv-dativ | singular | mofluz | mofluzului | mofluze | mofluzei | | plural | mofluzi | mofluzilor | mofluze | mofluzelor | | vocativ | singular | mofluzule | mofluzo | | plural | mofluzilor | mofluzelor | | mofluzi verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) mofluzi | mofluzire | mofluzit | mofluzind | singular | plural | | mofluzește | mofluziți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | mofluzesc | (să) mofluzesc | mofluzeam | mofluzii | mofluzisem | | a II-a (tu) | mofluzești | (să) mofluzești | mofluzeai | mofluziși | mofluziseși | | a III-a (el, ea) | mofluzește | (să) mofluzească | mofluzea | mofluzi | mofluzise | | plural | I (noi) | mofluzim | (să) mofluzim | mofluzeam | mofluzirăm | mofluziserăm, mofluzisem* | | a II-a (voi) | mofluziți | (să) mofluziți | mofluzeați | mofluzirăți | mofluziserăți, mofluziseți* | | a III-a (ei, ele) | mofluzesc | (să) mofluzească | mofluzeau | mofluziră | mofluziseră | * Formă nerecomandată |