MOLÁR1, molari, adj. (În sintagma) Dinte molar (și substantivat, m.) = dinte mare cu suprafața lată, cu mai multe rădăcini, care servește la sfărâmarea și măcinarea alimentelor; măsea. – Din fr. molaire. (Sursa: DEX '98 )

MOLÁR2, -Ă, molari, -e, adj. (Chim.) Care aparține molului1, privitor la mol1. – Din fr. molaire. (Sursa: DEX '98 )

MOLÁR, -Ă adj. Referitor la mol. ◊ Concentrație molară = molaritate. [Cf. fr. molaire]. (Sursa: DN )

MOLÁR adj.m. Dinte molar (și s.m.) = dinte mare, lat, cu care se macină alimentele; măsea. [Cf. fr. molaire, lat. (dens) molaris]. (Sursa: DN )

MOLÁR1 adj., s. m. (dinte mare, lat) cu care se sfarmă și se macină alimentele; măsea. (< fr. molaire) (Sursa: MDN )

MOLÁR2, -Ă adj. referitor la mol1. ♦ soluție ~ă = soluție care conține un mol substanță la un litru de solvent. (< fr. molaire) (Sursa: MDN )

MOLÁR3, -Ă adj. (fil.) considerat ca un tot. ◊ referitor la caracterul global al proceselor psihologice sau de comportament. (< fr. molaire) (Sursa: MDN )

MOLÁR s. v. măsea. (Sursa: Sinonime )

molár (chim.) adj. m., pl. molári; f. sg. moláră, pl. moláre (Sursa: Ortografic )

molár s. m., (referitor la măsea) adj. m., pl. molári (Sursa: Ortografic )

MOLÁR ~i m. Dinte gros și lat, cu mai multe rădăcini, care servește la zdrobirea alimentelor; măsea. /<fr. molaire (Sursa: NODEX )