MONOPÓL, monopoluri, s. n. 1. Drept exclusiv al cuiva, de obicei al statului, de a dispune de ceva, de a efectua ceva; dominație într-un domeniu, într-una sau mai multe ramuri economice. ♦ (Pop.) Rachiu fabricat de o întreprindere care deține un monopol (1). 2. Privilegiu exclusiv, de drept și de fapt, pe care îl posedă un individ, o întreprindere sau un organism public de a fabrica, de a vinde sau de a exploata anumite bunuri sau servicii. ♦ Întreprindere mare sau uniune de întreprinderi care concentrează în mâna lor producția și desfacerea unor produse importante, cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. 3. Fig. Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. – Din germ. Monopol, fr. monopole. (Sursa: DEX '98 )

MONOPÓL ~uri n. 1) Drept exclusiv; privilegiu special. 2) Mare întreprindere sau asociație de întreprinderi care concentrează producția și desfacerea produselor industriale cu scopul stabilirii unor prețuri mari și al obținerii unor profituri ridicate. /<germ. Monopol, fr. monopole (Sursa: NODEX )

MONOPÓL s.n. 1. Drept exclusiv asupra unor valori, asupra unor bunuri, asupra efectuării unor operații etc. 2. Întreprinderi foarte mari sau uniuni de întreprinderi care concentrează în mâinile lor o parte atât de importantă a producției, încât aceasta permite limitarea concurenței și stabilirea la mărfuri a unor prețuri ridicate, de monopol (1), ceea ce asigură obținerea de profituri foarte ridicate. 3. (Fig.) Drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. [Pl. -uri. / < fr. monopole < gr. monos – unic, polein – a vinde]. (Sursa: DN )

MONOPÓL s. n. 1. drept exclusiv asupra unor valori, bunuri, asupra efectuării unor operații etc. 2. asociație de mari întreprinderi capitaliste care concentrează o parte importantă a producției și a desfacerii unui anumit fel de produse. 3. (fig.) drept exclusiv pe care și-l arogă cineva. (< germ. Monopol, fr. monopole) (Sursa: MDN )

monopól s. n., pl. monopóluri (Sursa: Ortografic )