MÓRCOV, morcovi, s. m. 1. Plantă leguminoasă din familia umbeliferelor, cu rădăcina groasă în formă de con, de culoare galbenă-roșiatică și cu gust dulce, folosită în alimentație (Daucus carota sativa). ◊ Morcov sălbatic (sau de câmp) sau morcovul câmpului = rușinea-fetei (Daucus carota). 2. (Arg. și fam.) Fiecare dintre bornele fixate pe marginile unei șosele. – Din bg. morkov. (Sursa: DEX '98 )

MÓRCOV s. (BOT.; Daucus carota sativa) (prin Transilv.) moroc, (prin sudul Transilv.) mure. (Sursa: Sinonime )

mórcov (mórcovi), s. m. – Carotă (Daucus carota). Bg., rus. morkov (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Tiktin; Conev 48). – Der. morcoveancă, s. f. (plantă, Pleurospermum austriacum); morcoviu, adj. (roșu portocaliu). (Sursa: DER )

mórcov s. m., pl. mórcovi (Sursa: Ortografic )

MÓRCOV ~i m. Plantă legumicolă cultivată pentru rădăcina ei groasă, de culoare galben-roșiatică, folosită în alimentație. /<bulg. morkov (Sursa: NODEX )

MORCOV-DE-CÂMP s. v. rușinea-fetei. (Sursa: Sinonime )