MORMÂNTÁ, mormântez, vb. I. Tranz. (Reg.) A înmormânta. – Din mormânt. (Sursa: DEX '98 )
mormântá vb., ind. prez. 1 sg. mormântéz, 3 sg. și pl. mormânteáză (Sursa: Ortografic )
mormânta verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | (a) mormânta | mormântare | mormântat | mormântând | singular | plural | mormântează | mormântați | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | singular | I (eu) | mormântez | (să) mormântez | mormântam | mormântai | mormântasem | a II-a (tu) | mormântezi | (să) mormântezi | mormântai | mormântași | mormântaseși | a III-a (el, ea) | mormântează | (să) mormânteze | mormânta | mormântă | mormântase | plural | I (noi) | mormântăm | (să) mormântăm | mormântam | mormântarăm | mormântaserăm, mormântasem* | a II-a (voi) | mormântați | (să) mormântați | mormântați | mormântarăți | mormântaserăți, mormântaseți* | a III-a (ei, ele) | mormântează | (să) mormânteze | mormântau | mormântară | mormântaseră | * Formă nerecomandată
|