MORMÁN, mormane, s. n. Îngrămădire de obiecte de același fel; cantitate (mare) dintr-un material strâns la un loc; grămadă, maldăr. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )

MORMÁN ~e n. Grămadă de obiecte sau de materiale neomogene; maldăr. /Orig. nec. (Sursa: NODEX )

MORMÁN s. v. grămadă. (Sursa: Sinonime )

mormán (mormáne), s. n. – Grămadă, stivă. Origine suspectă, dar sigur expresivă, cum o indică suf. -man. Poate se datorează unei confuzii între rădăcina expresivă mot „bot” cu mor-, cf. morînci. Ipoteza unei origini prerom. (Rusu, Dacor., XI, 148) nu pare sigură. (Sursa: DER )

mormán s. n., pl. mormáne (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
morman   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular morman mormanul
plural mormane mormanele
genitiv-dativ singular morman mormanului
plural mormane mormanelor
vocativ singular
plural