MORTÁL, -Ă, mortali, -e, adj. L Care provoacă moartea, aducător de moarte; ucigător. ◊ Salt mortal = figură acrobatică foarte periculoasă, constând dintr-o mișcare de rotire totală a corpului în aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. (Arg.) Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale. (Sursa: DEX '98 )

MORTÁL, -Ă adj. Care provoacă moartea. ◊ Salt mortal = figură de gimnastică constând dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer. [< lat. mortalis, cf. it. mortale, fr. mortel]. (Sursa: DN )

MORTÁL, -Ă adj. 1. care provoacă moartea. ♦ salt ~ = figură de gimnastică constând dintr-o săritură în cursul căreia corpul face o rotire completă în aer. 2. (arg.) extraordinar, nemaipomenit. (< lat. mortalis, it. mortale) (Sursa: MDN )

MORTÁL adj. ucigător, (livr.) letal, (înv.) mortifer. (Lovitură ~.) (Sursa: Sinonime )

MORTÁL adj. v. muritor, pieritor. (Sursa: Sinonime )

Mortal ≠ imortal, nemortal (Sursa: Antonime )

mortál adj. m., pl. mortáli; f. sg. mortálă, pl. mortále (Sursa: Ortografic )

MORTÁL ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de moarte. Caz ~. 2) Care aduce moarte; de moarte; ucigător. Lovitură ~ă. 3) Care este caracteristic pentru morți; propriu morților. ◊ Salt ~ săritură la gimnastică constând în rotirea totală a corpului în aer. /<lat. mortalis, it. mortale (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
mortal   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mortal mortalul morta mortala
plural mortali mortalii mortale mortalele
genitiv-dativ singular mortal mortalului mortale mortalei
plural mortali mortalilor mortale mortalelor
vocativ singular mortalule mortalo
plural mortalilor mortalelor