MOSCOVÍT, -Ă, moscoviți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din populația de bază a Moscovei sau este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Moscovei sau moscoviților (1), privitor la Moscova sau la moscoviți; p. ext. rusesc. – Din fr. moscovite. (Sursa: DEX '98 )

MOSCOVÍT adj. (înv.) moschicesc. (Sursa: Sinonime )

moscovít (moscovíți), s. m. – Locuitor din Moscova. Din Moscova (‹ rus. Moskva), sec. XVIII. Orașul se chema înainte Mosc, de unde și muscal (var. înv. moscal), s. m. (moscovit; rus; rus castrat aparținînd sectei scopeților; vizitiu; Arg., douăzeci de lei), din pol. moskal, de unde și rus. moskalĭ; moschicesc. adj. (înv. moscovit); muscălesc, adj. (moscovit; rus; rău, ticălos); muscălește, adv. (pe rusește); muscălime, s. f. (mulțime de ruși). Din rom. provine tc. musikar (Bogrea, Dacor., IV, 835). (Sursa: DER )

moscovít s. m., adj. m., pl. moscovíți; f. sg. moscovítă, pl. moscovíte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
moscovit   substantiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular moscovit moscovitul moscovi moscovita
plural moscoviți moscoviții moscovite moscovitele
genitiv-dativ singular moscovit moscovitului moscovite moscovitei
plural moscoviți moscoviților moscovite moscovitelor
vocativ singular
plural