MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1. (Sursa: DEX '98 )

A SE MUIERÍ mă ~ésc intranz. pop. depr. (despre bărbați) A căpăta însușiri de muiere; a se comporta ca o muiere. /Din muiere (Sursa: NODEX )

MUIERÍ, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleși. – Din muiere1. (Sursa: DLRM )

muierí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muierésc, imperf. 3 sg. muiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. muiereáscă (Sursa: Ortografic )