MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Spec. Femeie căsătorită; soție. – Lat. mulier, -eris. (Sursa: DEX '98 )

MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia; muiat1. – V. muia. (Sursa: DEX '98 )

MUIERÍ, muieresc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre bărbați; depr.) A avea însușiri sau a adopta atitudini de femeie. – Din muiere1. (Sursa: DEX '98 )

A SE MUIERÍ mă ~ésc intranz. pop. depr. (despre bărbați) A căpăta însușiri de muiere; a se comporta ca o muiere. /Din muiere (Sursa: NODEX )

MUIÉRE ~i pop. 1) Persoană matură de sex feminin; femeie. 2) Femeie căsătorită în raport cu bărbatul ce i-a devenit soț; nevastă; soție. 3) depr. Femeie cu apucături urâte; cață; mahalagioaică. /<lat. mulier, ~eris (Sursa: NODEX )

MUIÉRE1, muieri, s. f. (Pop.) 1. Femeie. 2. Soție. – Lat. mulier, -eris. (Sursa: DLRM )

MUIÉRE2, muieri, s. f. Acțiunea de a (se) muia. (Sursa: DLRM )

MUIERÍ, muieresc vb. IV. Refl. (Pop.) A se moleși. – Din muiere1. (Sursa: DLRM )

MAMA-MUIÉRII s. v. placentă. (Sursa: Sinonime )

MUIÉRE s. 1. v. înmuiere. 2. v. palatalizare. (Sursa: Sinonime )

MUIÉRE s. v. femeie, nevastă, soție. (Sursa: Sinonime )

PLETELE-MUIÉRII s. pl. v. mătreață-de-arbori. (Sursa: Sinonime )

muiére (muiéri), s. f. – 1. Femeie măritată. – 2. Femeie, soție. – Mr. mul’are, megl. mul’ari, istr. mulere. Lat. mŭlier (Densusianu, Hlr., 66; Pușcariu 1120; Candrea-Dens., 1162; REW 5730), cf. v it. mogliera (v. lomb. muier, logud. muglèri), v. fr. moillier, prov., port. molher, cat. muller, sp. mujer. Pentru schimbarea accentului, cf. Rosetti, I, 59. De uz comun, are o nuanță depreciativă în limba literară. Der. muieratic, adj. (muieresc, feminin; afemeiat, desfrînat); muiercană, s. f. (femeie chipeșă); muiercea, s. m. (poreclă pentru bărbații muieratici); muierelnic, adj. (înv., muieresc); muieresc, adj. (femeie); muierește, adv. (femeiește); muieret, s. n. (adunare de femei); muieri, vb. refl. (a fi în societatea femeilor, a se efemina); muierie, s. f. (înv., menstruație, period); muieros, adj. (înv., afemeiat); muierotcă, s. f. (Banat, bărbat dominat de nevastă); muierușcă, s. f. (femeiușcă, mai ales la păsări; dozator la războiul de țesut). (Sursa: DER )

muiére (femeie, înmuiere) s. f., g.-d. art. muiérii; pl. muiéri (Sursa: Ortografic )

muierí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. muierésc, imperf. 3 sg. muiereá; conj. prez. 3 sg. și pl. muiereáscă (Sursa: Ortografic )