MURMUÍ, murmuiesc, vb. IV. Intranz. (Înv.) A murmura. [Prez. ind. și múrmui] – Onomatopee. (Sursa: DEX '98 )
MURMUÍ vb. v. clipoci, murmura, suna, susura, șopoti, șopti, șușoti. (Sursa: Sinonime )
Declinări/Conjugări
murmui (1 -mui)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) murmui murmuire murmuit murmuind singular plural
murmuie murmuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) murmui (să) murmui murmuiam murmuii murmuisem
a II-a (tu) murmui (să) murmui murmuiai murmuiși murmuiseși
a III-a (el, ea) murmuie (să) murmuie murmuia murmui murmuise
plural I (noi) murmuim (să) murmuim murmuiam murmuirăm murmuiserăm, murmuisem*
a II-a (voi) murmuiți (să) murmuiți murmuiați murmuirăți murmuiserăți, murmuiseți*
a III-a (ei, ele) murmuie (să) murmuie murmuiau murmuiră murmuiseră
* Formă nerecomandată