« Back
muscălí, muscălésc, vb. IV (înv.) a adopta obiceiuri rusești, a se face muscal. (Sursa: DAR )
Declinări/Conjugări
muscăli   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) muscăli muscălire muscălit muscălind singular plural
muscălește muscăliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) muscălesc (să) muscălesc muscăleam muscălii muscălisem
a II-a (tu) muscălești (să) muscălești muscăleai muscăliși muscăliseși
a III-a (el, ea) muscălește (să) muscălească muscălea muscăli muscălise
plural I (noi) muscălim (să) muscălim muscăleam muscălirăm muscăliserăm, muscălisem*
a II-a (voi) muscăliți (să) muscăliți muscăleați muscălirăți muscăliserăți, muscăliseți*
a III-a (ei, ele) muscălesc (să) muscălească muscăleau muscăliră muscăliseră
* Formă nerecomandată