|
MUSCÁL2, muscali, s. m. 1. (Înv. și pop.) Locuitor din orașul Moscova sau din împrejurimi; p. gener. rus; (la pl. art.) poporul rus. 2. (Înv. și reg.) Birjar (de origine rusă). ♦ Birjă. [Var.: moscál s. m.] – Din rus., ucr., pol. moskal. (Sursa: DEX '98 )
MUSCÁL ~i m. înv. pop. 1) Persoană care făcea parte din populația de bază a Moscovei sau era originară din Moscova sau din împrejurimile ei. 2) la pl. art. Poporul rus. /<rus., ucr., pol. moskal (Sursa: NODEX )
MUSCÁL s. v. birjă, nai, rus, trăsură. (Sursa: Sinonime )
muscălí, muscălésc, vb. IV (înv.) a adopta obiceiuri rusești, a se face muscal. (Sursa: DAR )
muscál (persoană) s. m., pl. muscáli (Sursa: Ortografic )
| muscal (s.m.) substantiv masculin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | muscal | muscalul | | plural | muscali | muscalii | | genitiv-dativ | singular | muscal | muscalului | | plural | muscali | muscalilor | | vocativ | singular | — | | plural | — | | muscăli verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) muscăli | muscălire | muscălit | muscălind | singular | plural | | muscălește | muscăliți | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | muscălesc | (să) muscălesc | muscăleam | muscălii | muscălisem | | a II-a (tu) | muscălești | (să) muscălești | muscăleai | muscăliși | muscăliseși | | a III-a (el, ea) | muscălește | (să) muscălească | muscălea | muscăli | muscălise | | plural | I (noi) | muscălim | (să) muscălim | muscăleam | muscălirăm | muscăliserăm, muscălisem* | | a II-a (voi) | muscăliți | (să) muscăliți | muscăleați | muscălirăți | muscăliserăți, muscăliseți* | | a III-a (ei, ele) | muscălesc | (să) muscălească | muscăleau | muscăliră | muscăliseră | * Formă nerecomandată |