|
mâncărícă (fam.) s. f., g.-d. art. mâncărícii; pl. mâncăréle, art. mâncărélele (Sursa: DOOM 2 )
MÂNCĂRÍCĂ s. (reg.) mâncărioară, mâncăriță, mâncărușă. (O ~ cu carne.) (Sursa: Sinonime )
MÂNCĂRÍCĂ s. v. tocană. (Sursa: Sinonime )
| mâncărică (pl. ele) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | mâncărică | mâncărica | | plural | mâncărele | mâncărelele | | genitiv-dativ | singular | mâncărele | mâncărelei | | plural | mâncărele | mâncărelelor | | vocativ | singular | mâncărică, mâncărico | | plural | mâncărelelor | | mâncărică (g.-d. -ici) substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | mâncărică | mâncărica | | plural | — | — | | genitiv-dativ | singular | mâncărici | mâncăricii | | plural | — | — | | vocativ | singular | mâncărică, mâncărico | | plural | — | |