NEDUMERÍ, nedumeresc, vb. IV. Tranz. A face să fie nedumerit, să nu înțeleagă ceva, a pune pe cineva în încurcătură; a mira. [Var.: nedumirí vb. IV] – Din nedumerit (derivat regresiv). (Sursa: DEX '98 )
NEDUMERÍ vb. v. mira. (Sursa: Sinonime )
NEDUMERÍ vb. v. codi, ezita, pregeta, șovăi. (Sursa: Sinonime )
nedumerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nedumerésc, imperf. 3 sg. nedumereá; conj. prez. 3 sg. și pl. nedumereáscă (Sursa: Ortografic )
A NEDUMERÍ ~ésc tranz. (persoane) A pune în încurcătură, trezind mirare. /Din nedumerit (Sursa: NODEX )
A nedumeri ≠ a dumeri (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
nedumeri   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) nedumeri nedumerire nedumerit nedumerind singular plural
nedumerește nedumeriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) nedumeresc (să) nedumeresc nedumeream nedumerii nedumerisem
a II-a (tu) nedumerești (să) nedumerești nedumereai nedumeriși nedumeriseși
a III-a (el, ea) nedumerește (să) nedumerească nedumerea nedumeri nedumerise
plural I (noi) nedumerim (să) nedumerim nedumeream nedumerirăm nedumeriserăm, nedumerisem*
a II-a (voi) nedumeriți (să) nedumeriți nedumereați nedumerirăți nedumeriserăți, nedumeriseți*
a III-a (ei, ele) nedumeresc (să) nedumerească nedumereau nedumeriră nedumeriseră
* Formă nerecomandată