|
NEGÁRĂ s. f. v. năgară. (Sursa: DEX '98 )
| nega verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) nega | negare | negat | negând | singular | plural | | neagă | negați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | neg | (să) neg | negam | negai | negasem | | a II-a (tu) | negi | (să) negi | negai | negași | negaseși | | a III-a (el, ea) | neagă | (să) nege | nega | negă | negase | | plural | I (noi) | negăm | (să) negăm | negam | negarăm | negaserăm, negasem* | | a II-a (voi) | negați | (să) negați | negați | negarăți | negaserăți, negaseți* | | a III-a (ei, ele) | neagă | (să) nege | negau | negară | negaseră | * Formă nerecomandată | negară substantiv feminin | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | negară | negara | | plural | — | — | | genitiv-dativ | singular | negare | negarei | | plural | — | — | | vocativ | singular | negară, negaro | | plural | — | |