NEGÁRE, negări, s. f. 1. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; contestare, tăgăduire. 2. (Fil.) Negație (2). ◊ Negarea negației = una dintre cele trei legi dialectice principale, potrivit căreia dezvoltarea se prezintă ca o înlănțuire de negații dialectice. – V. nega. (Sursa: DEX '98 )

NEGÁRE s.f. Acțiunea de a nega și rezultatul ei; negație. ◊ (Fil.) Negarea negației = lege dialectică principală care determină direcția de ansamblu a dezvoltării ca mișcare ascendentă de la simplu la complex, de la inferior la superior. [< nega]. (Sursa: DN )

NEGÁRE s. v. contestare. (Sursa: Sinonime )

Negare ≠ afirmare (Sursa: Antonime )

negáre s. f., g.-d. art. negării; pl. negări (Sursa: Ortografic )

NEGÁ, neg, vb. I. Tranz. A contesta existența, necesitatea, obligativitatea unui lucru, a unui fenomen etc.; a nu recunoaște, a nu admite un fapt; a tăgădui. – Din lat. negare. (Sursa: DEX '98 )

NEGÁRĂ s. f. v. năgară. (Sursa: DEX '98 )

A NEGÁ neg tranz. (adevăruri, fapte, fenomene) A declara ca fiind neadevărat; a tăgădui. /<lat. negare (Sursa: NODEX )

NEGÁ vb. I. tr. A nu recunoaște ceva; a tăgădui, a contesta. [P.i. neg, 3,6 neagă. / < lat. negare]. (Sursa: DN )

NEGÁ vb. tr. a nu recunoaște (ceva); a tăgădui, a contesta. ◊ a dezminți. (< lat. negare) (Sursa: MDN )

NEGÁ vb. 1. a tăgădui, (livr.) a denega. (~ că ar fi fost la ...) 2. v. retracta. 3. v. contesta. (Sursa: Sinonime )

A nega ≠ a afirma, a confirma, a recunoaște, a susține (Sursa: Antonime )

negá (nég, negát), vb. – A tăgădui. Lat. negare (sec. XIX). – Der. (din fr.) negați(un)e, s. f.; negativ, adj. (Sursa: DER )

negá vb., ind. prez. 1 sg. neg, 3 sg. și pl. neágă (Sursa: Ortografic )