nemiluíta s. f. art. (Sursa: Ortografic )

NEMILUÍT, -Ă, nemiluiți, -te, adj. (Rar) 1. Care se află în cantitate mare, fără măsură, mult. ◊ Loc. adv. (Curent; substantivat, f.) Cu nemiluita = în cantitate foarte mare, din belșug; fără socoteală, fără măsură; cu ghiotura. 2. (Adesea adverbial) Fără milă1, fără cruțare; p. ext. îndârjit, înverșunat. – Cf. milă1. (Sursa: DEX '98 )

NEMILUÍT ~tă (~ți, ~te) (negativ de la miluit): Cu ~ta în cantitate foarte mare. /cf. milă (Sursa: NODEX )

NEMILUÍT adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv. (Sursa: Sinonime )

nemiluít adj. m., pl. nemiluíți; f. sg. nemiluítă, pl. nemiluíte (Sursa: Ortografic )