NESOCOTÍ, nesocotesc, vb. IV. Tranz. A nu respecta, a nu prețui (la valoarea cuvenită); a desconsidera, a disprețui; a nu ține seamă de..., a ignora, a neglija; a trece peste...; spec. a încălca o lege, o dispoziție. – Ne- + socoti. (Sursa: DEX '98 )
NESOCOTÍ vb. 1. v. ignora. 2. v. disprețui. 3. v. contraveni. 4. v. încălca. (Sursa: Sinonime )
nesocotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nesocotésc, imperf. 3 sg. nesocoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. nesocoteáscă (Sursa: Ortografic )
A NESOCOTÍ ~ésc tranz. (păreri, spuse, dispoziții, legi etc.) A trece în mod intenționat cu vederea (făcându-se a nu observa); a nu lua în seamă; a ignora. /ne- + a socoti (Sursa: NODEX )
A nesocoti ≠ a respecta (Sursa: Antonime )
Declinări/Conjugări
nesocoti   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) nesocoti nesocotire nesocotit nesocotind singular plural
nesocotește nesocotiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) nesocotesc (să) nesocotesc nesocoteam nesocotii nesocotisem
a II-a (tu) nesocotești (să) nesocotești nesocoteai nesocotiși nesocotiseși
a III-a (el, ea) nesocotește (să) nesocotească nesocotea nesocoti nesocotise
plural I (noi) nesocotim (să) nesocotim nesocoteam nesocotirăm nesocotiserăm, nesocotisem*
a II-a (voi) nesocotiți (să) nesocotiți nesocoteați nesocotirăți nesocotiserăți, nesocotiseți*
a III-a (ei, ele) nesocotesc (să) nesocotească nesocoteau nesocotiră nesocotiseră
* Formă nerecomandată