NESOCOTÍNȚĂ, nesocotințe, s. f. 1. Lipsă de judecată, de înțelepciune, de chibzuință (în acțiuni); p. ext. ușurință, imprudență (în acțiuni). 2. Faptă sau vorbă de om nesocotit (1); nechibzuință, nesăbuință, prostie. – Ne- + socotință. (Sursa: DEX '98 )

NESOCOTÍNȚĂ s. 1. v. imprudență. 2. v. prostie. (Sursa: Sinonime )

nesocotínță s. f., g.-d. art. nesocotínței; pl. nesocotínțe (Sursa: Ortografic )