NIT1, nituri, s. n. Tijă de metal (cilindrică) prevăzută cu un cap de diametru mai mare decât corpul, folosită la îmbinarea pieselor metalice, de piele sau de carton. – Din germ. Niet. (Sursa: DEX '98 )

NIT ~uri n. Tijă (de metal moale) cu floare mare la un capăt, folosită la îmbinarea a două piese prin turtirea celuilalt capăt (de obicei, bătându-l cu ciocanul). /<germ. Niet (Sursa: NODEX )

NIT1 s. n. cui cu capul mare, turtit. (< germ. Niet) (Sursa: MDN )

nit (nituri), s. n. – Cui bont. Germ. Niet(e). – Der. nitui, vb. (a bate nituri); nituială, s. f. (nituire); nituitor, s. m. (muncitor care nituiește). (Sursa: DER )

nit s. n., (tijă de metal) pl. níturi (Sursa: Ortografic )