NORMATÓR, -OÁRE, normatori, -oare s. m. și f. Persoană calificată în stabilirea și calcularea normelor de muncă într-o întreprindere. – Norma + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )

NORMATÓR, -OÁRE s.m. și f. Specialist în stabilirea și calcularea normelor de producție. [Cf. fr. normateur, rus. normirovșcik]. (Sursa: DN )

NORMATÓR, -OÁRE s. m. f. specialist în stabilirea și calcularea normelor. (< norma + -tor) (Sursa: MDN )

normatór s. m., pl. normatóri (Sursa: Ortografic )

NORMATÓR ~i m. Lucrător specializat în stabilirea și în calcularea normelor (de muncă). /normă + suf. ~tor (Sursa: NODEX )

normatoáre s. f., g.-d. art. normatoárei; pl. normatoáre (Sursa: Ortografic )