NOVÉLĂ1, novele, s. f. Dispoziție suplimentară care se adaugă la o lege cuprinsă într-o codificare anterioară (în dreptul roman). – Din lat. novellae. (Sursa: DEX '98 )

NOVÉLĂ2 s. f. v. nuvelă. (Sursa: DEX '98 )

NOVÉLĂ s.f. 1. (Jur.) Dispoziție suplimentară de drept roman care se adăuga la o lege. 2. V. nuvelă. [< fr. novelles, lat. novelae]. (Sursa: DN )

novélă (jur.) s. f., g.-d. art. novélei; pl. novéle (Sursa: Ortografic )

NOVÉLE s. f. pl. (jur.) dispoziții suplimentare de drept roman care se adăugau la o lege. (< fr. novelles, lat. novelae) (Sursa: MDN )

Declinări/Conjugări
novelă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nove novela
plural novele novelele
genitiv-dativ singular novele novelei
plural novele novelelor
vocativ singular novelă, novelo
plural novelelor