OȘEÁNCĂ, oșence, s. f. Femeie născută și crescută în Țara Oașului. ♦ Locuitoare din Țara Oașului. – Oșean + suf. -că. (Sursa: DEX '98 )

oșeáncă s. f. (sil. -șean-), g.-d. art. oșéncei; pl. oșénce (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
oșeancă   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular oșeancă oșeanca
plural ence encele
genitiv-dativ singular ence encei
plural ence encelor
vocativ singular oșeancă, oșeanco
plural encelor