OBLIGÁNT, -Ă adj. îndatoritor, amabil, binevoitor. (< fr. obligeant) (Sursa: MDN )
obligánt adj. m., pl. obligánți; f. sg. obligánță, pl. obligánte (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
obligant   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obligant obligantul obligantă obliganta
plural obliganți obliganții obligante obligantele
genitiv-dativ singular obligant obligantului obligante obligantei
plural obliganți obliganților obligante obligantelor
vocativ singular — —
plural — —