OBÓL, (1) oboluri, s. n., (2) oboli, s. m. 1. S. n. Sumă modestă cu care cineva contribuie la o acțiune; p. gener. contribuție de orice natură. ◊ Expr. A-și da obolul = a contribui cu un mic ajutor în scop de binefacere. 2. S. m. Veche monedă grecească, egală cu a șasea parte dintr-o drahmă. – Din fr. obole, lat. obolus. (Sursa: DEX '98 )

OBÓL2 ~uri n. 1) Contribuție bănească adusă la o acțiune oarecare. 2) Contribuție la realizarea unei activități comune; prinos; aport. /<fr. obole, lat. obolus (Sursa: NODEX )

OBÓL s. m. 1. mică monedă care a circulat la vechii greci, a șasea parte dintr-o drahmă. 2. bani mărunți. ◊ (fig.) sumă mică; (p. ext.; s. n.) contribuție modestă (în bani). (< fr. obole, lat. obolus, gr. obolos) (Sursa: MDN )

OBÓL s. 1. (înv.) filer. (Vechea monedă grecească numită ~.) 2. contribuție, (grecism înv.) sinisfora. (Și-a dat ~ul.) (Sursa: Sinonime )

oból (contribuție) s. n., pl. obóluri (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
obol (contribuție)   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obol obolul
plural oboluri obolurile
genitiv-dativ singular obol obolului
plural oboluri obolurilor
vocativ singular
plural