OBRĂZNICÚȚ, -Ă, obrăznicuți, -e, adj. Diminutiv al lui obraznic. – Obraznic + suf. -uț. (Sursa: DEX '98 )
obrăznicúț adj. m. (sil. -brăz-), pl. obrăznicúți; f. sg. obrăznicúță, pl. obrăznicúțe (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
obrăznicuț   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obrăznicuț obrăznicuțul obrăznicuță obrăznicuța
plural obrăznicuți obrăznicuții obrăznicuțe obrăznicuțele
genitiv-dativ singular obrăznicuț obrăznicuțului obrăznicuțe obrăznicuței
plural obrăznicuți obrăznicuților obrăznicuțe obrăznicuțelor
vocativ singular obrăznicuțule obrăznicuțo
plural obrăznicuților obrăznicuțelor