OBSEDÁNT, -Ă, obsedanți, -te, adj. Care obsedează. – Din fr. obsédant. (Sursa: DEX '98 )

OBSEDÁNT, -Ă adj. Care obsedează. [Cf. fr. obsédant]. (Sursa: DN )

OBSEDÁNT, -Ă adj. care obsedează, chinuitor. (< fr. obsédant) (Sursa: MDN )

OBSEDÁNT adj. chinuitor, (livr.) torturant, (astăzi rar) torturător, (fig.) tiranic. (Un gând ~.) (Sursa: Sinonime )

obsedánt adj. m., pl. obsedánți; f. sg. obsedántă, pl. obsedánte (Sursa: Ortografic )

OBSEDÁNT ~tă (~ți, ~te) Care obse-dează. Imagine ~tă. Amintire ~tă. /<fr. obsédant (Sursa: NODEX )