|
OBSEDÁT, -Ă, obsedați, -te, adj., s. m. și f. (Om) preocupat, urmărit, chinuit neîncetat de o idee, de un sentiment, de o manie etc. – V. obseda. (Sursa: DEX '98 )
OBSEDÁT, -Ă s.m. și f. Om urmărit neîncetat de o idee, de o manie etc. [< obseda]. (Sursa: DN )
OBSEDÁT, -Ă s. m. f. om urmărit neîncetat de o idee, de o manie etc. (< obseda) (Sursa: MDN )
OBSEDÁT adj. chinuit, frământat, persecutat, torturat, urmărit. (~ de o idee.) (Sursa: Sinonime )
obsedát adj. m., s. m., pl. obsedáți; f. sg. obsedátă, pl. obsedáte (Sursa: Ortografic )
| obseda verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) obseda | obsedare | obsedat | obsedând | singular | plural | | obsedează | obsedați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | obsedez | (să) obsedez | obsedam | obsedai | obsedasem | | a II-a (tu) | obsedezi | (să) obsedezi | obsedai | obsedași | obsedaseși | | a III-a (el, ea) | obsedează | (să) obsedeze | obseda | obsedă | obsedase | | plural | I (noi) | obsedăm | (să) obsedăm | obsedam | obsedarăm | obsedaserăm, obsedasem* | | a II-a (voi) | obsedați | (să) obsedați | obsedați | obsedarăți | obsedaserăți, obsedaseți* | | a III-a (ei, ele) | obsedează | (să) obsedeze | obsedau | obsedară | obsedaseră | * Formă nerecomandată | obsedat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | obsedat | obsedatul | obsedată | obsedata | | plural | obsedați | obsedații | obsedate | obsedatele | | genitiv-dativ | singular | obsedat | obsedatului | obsedate | obsedatei | | plural | obsedați | obsedaților | obsedate | obsedatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |