OBSEDÁT, -Ă, obsedați, -te, adj., s. m. și f. (Om) preocupat, urmărit, chinuit neîncetat de o idee, de un sentiment, de o manie etc. – V. obseda. (Sursa: DEX '98 )

OBSEDÁT, -Ă s.m. și f. Om urmărit neîncetat de o idee, de o manie etc. [< obseda]. (Sursa: DN )

OBSEDÁT, -Ă s. m. f. om urmărit neîncetat de o idee, de o manie etc. (< obseda) (Sursa: MDN )

OBSEDÁT adj. chinuit, frământat, persecutat, torturat, urmărit. (~ de o idee.) (Sursa: Sinonime )

obsedát adj. m., s. m., pl. obsedáți; f. sg. obsedátă, pl. obsedáte (Sursa: Ortografic )

OBSEDÁ, obsedez, vb. I. Tranz. (Despre imagini, idei, sentimente etc.) A urmări, a preocupa intens și permanent pe cineva, a stărui în mintea cuiva; a persecuta, a chinui. – Din fr. obséder. (Sursa: DEX '98 )

A OBSEDÁ pers.3 ~eáză tranz. (despre gânduri, idei, sentimente etc.) A preocupa în permanență și în mod complet; a urmări; a stăpâni. /<fr. obséder (Sursa: NODEX )

OBSEDÁ vb. I. tr. (Despre idei, imagini etc.) A preocupa intens, a urmări, a stărui în mintea cuiva. [< fr. obséder]. (Sursa: DN )

OBSEDÁ vb. tr. (despre idei, imagini etc.) a preocupa intens, a urmări neîncetat. (< fr. obséder) (Sursa: MDN )

OBSEDÁ vb. a chinui, a frământa, a persecuta, a preocupa, a tortura, a urmări, (fig.) a roade, a tiraniza. (Îl ~ un gând.) (Sursa: Sinonime )

obsedá vb., ind. prez. 1 sg. obsedéz, 3 sg. și pl. obsedeáză (Sursa: Ortografic )