OBSERVATÍV, -Ă adj. De observare. [Cf. it. observativo]. (Sursa: DN )
OBSERVATÍV, -Ă adj. de observare. (< it. osservativo) (Sursa: MDN )
observatív adj. m., pl. observatívi; f. sg. observatívă, pl. observatíve (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
observativ   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular observativ observativul observativă observativa
plural observativi observativii observative observativele
genitiv-dativ singular observativ observativului observative observativei
plural observativi observativilor observative observativelor
vocativ singular observativule observativo
plural observativilor observativelor