OBTURÁNT, -Ă, obturanți, -te, adj. Care obturează. – Obtura + suf. -ant. (Sursa: DEX '98 )
OBTURÁNT, -Ă adj. Care obturează. [Cf. fr. obturant]. (Sursa: DN )
obturánt adj. m., pl. obturánți; f. sg. obturántă, pl. obturánte (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
obturant   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular obturant obturantul obturantă obturanta
plural obturanți obturanții obturante obturantele
genitiv-dativ singular obturant obturantului obturante obturantei
plural obturanți obturanților obturante obturantelor
vocativ singular — —
plural — —