|
OBTURÁT, -Ă, obturați, -te, adj. (Despre deschizături, tuburi, p. ext. vase sangvine) Care este astupat (temporar); înfundat. – V. obtura. (Sursa: DEX '98 )
obturát adj. m., pl. obturáți; f. sg. obturátă, pl. obturáte (Sursa: Ortografic )
| obtura verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | | (a) obtura | obturare | obturat | obturând | singular | plural | | obturează | obturați | | | numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | | singular | I (eu) | obturez | (să) obturez | obturam | obturai | obturasem | | a II-a (tu) | obturezi | (să) obturezi | obturai | obturași | obturaseși | | a III-a (el, ea) | obturează | (să) obtureze | obtura | obtură | obturase | | plural | I (noi) | obturăm | (să) obturăm | obturam | obturarăm | obturaserăm, obturasem* | | a II-a (voi) | obturați | (să) obturați | obturați | obturarăți | obturaserăți, obturaseți* | | a III-a (ei, ele) | obturează | (să) obtureze | obturau | obturară | obturaseră | * Formă nerecomandată | obturat adjectiv | masculin | feminin | | nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | | nominativ-acuzativ | singular | obturat | obturatul | obturată | obturata | | plural | obturați | obturații | obturate | obturatele | | genitiv-dativ | singular | obturat | obturatului | obturate | obturatei | | plural | obturați | obturaților | obturate | obturatelor | | vocativ | singular | — | — | | plural | — | — | |