OBTURÁT, -Ă, obturați, -te, adj. (Despre deschizături, tuburi, p. ext. vase sangvine) Care este astupat (temporar); înfundat. – V. obtura. (Sursa: DEX '98 )

obturát adj. m., pl. obturáți; f. sg. obturátă, pl. obturáte (Sursa: Ortografic )

OBTURÁ, obturez, vb. I. Tranz. A astupa (temporar), a înfunda, a închide (o deschizătură, un tub, un vas, o arteră sangvină etc.). – Din fr. obturer. (Sursa: DEX '98 )

A OBTURÁ ~éz tranz. (deschizături, tuburi, conducte, vase sangvine etc.) A face să se astupe; a închide; a înfunda. /<fr. obturer (Sursa: NODEX )

OBTURÁ vb. I. tr. A astupa, a acoperi, a înfunda (o deschizătură, un tub etc.). [P.i. -rez. / < fr. obturer, cf. lat. obturare]. (Sursa: DN )

OBTURÁ vb. tr. a astupa (un orificiu, un canal, o conductă). (< fr. obturer, lat. obturare) (Sursa: MDN )

OBTURÁ vb. a (se) astupa, a (se) închide, a (se) înfunda. (A ~ un canal, o conductă.) (Sursa: Sinonime )

obturá vb., ind. prez. 1 sg. obturéz, 3 sg. și pl. obtureáză (Sursa: Ortografic )