ODOÁRE s. f. v. odor2. (Sursa: DEX '98 )
ODOÁRE s. f. miros. (< fr. odeur) (Sursa: MDN )
odoare substantiv feminin | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | odoare | odoarea | plural | odoruri | odorurile | genitiv-dativ | singular | odori | odoarei | plural | odoruri | odorurilor | vocativ | singular | odoare, odoareo | plural | odorurilor | odor (obiect; -oare) substantiv neutru | nearticulat | articulat | nominativ-acuzativ | singular | odor | odorul | plural | odoare | odoarele | genitiv-dativ | singular | odor | odorului | plural | odoare | odoarelor | vocativ | singular | — | plural | — |
|