ODOÁRE s. f. v. odor2. (Sursa: DEX '98 )

ODÓR2, odoruri, s. n. (Înv.) Miros, mireasmă, parfum. [Var.: odoáre s. f.] – Din lat. odor, it. odore, fr. odeur. (Sursa: DEX '98 )

ODÓR2 ~uri m. înv. Miros plăcut; parfum; mireasmă; aromă. /<lat. odor, it. odore, fr. odeur (Sursa: NODEX )

ODOÁRE s. f. miros. (< fr. odeur) (Sursa: MDN )

ODÓR s. v. aromă, balsam, mireasmă, miros, parfum. (Sursa: Sinonime )

odór (miros) s. n., pl. odóruri (Sursa: Ortografic )