OLECĂÍ, olécăi, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se văita, a se văicări, a se tângui. [Prez. ind. și: olecăiesc. – Var.: olăcăí, olicăí vb. IV] – Din oleo. (Sursa: DEX '98 )
OLECĂÍ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita. (Sursa: Sinonime )
olecăí vb., ind. prez. 1 sg. și pl. olecăiésc, 3 sg. olécăie/olecăiéște, imperf. 3 sg. olecăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. olecăiáscă (Sursa: Ortografic )
Declinări/Conjugări
olecăi (1 -căiesc)   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) olecăi olecăire olecăit olecăind singular plural
olecăiește olecăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) olecăiesc (să) olecăiesc olecăiam olecăii olecăisem
a II-a (tu) olecăiești (să) olecăiești olecăiai olecăiși olecăiseși
a III-a (el, ea) olecăiește (să) olecăiască olecăia olecăi olecăise
plural I (noi) olecăim (să) olecăim olecăiam olecăirăm olecăiserăm, olecăisem*
a II-a (voi) olecăiți (să) olecăiți olecăiați olecăirăți olecăiserăți, olecăiseți*
a III-a (ei, ele) olecăiesc (să) olecăiască olecăiau olecăiră olecăiseră
* Formă nerecomandată