OMIZÍ, omizesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța arborii de omizi. – Din omizi (pl. lui omidă). (Sursa: DLRM )

omizí (omizésc, omizít), vb. (Trans.) A se face ziuă. Sl. omeziti (Candrea), cf. miji. (Sursa: DER )

omizí (omizésc, omizít), vb. – A zîmbi. Rut. myzaty „a-și ciuli urechile, a-și încorda privirea”, cf.Berneker, II, 63. (Sursa: DER )