OMÍDĂ, omizi, s. f. Larva fluturilor, dăunătoare pomilor, cu corpul alcătuit din segmente, uneori acoperit cu peri. ◊ Expr. A mânca ca omizile = a mânca foarte mult. ♦ Epitet dat unui om lacom, hrăpăreț. – Din ngr. o mídas. (Sursa: DEX '98 )

OMÍDĂ ~zi f. Larvă de fluturi cu corpul vermiform, dăunătoare arborilor și culturilor agricole. ◊ A mânca ca ~zile a mânca extrem de mult. [G.-D. omizii] /<ngr. omídas (Sursa: NODEX )

OMIZÍ, omizesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A curăța arborii de omizi. – Din omizi (pl. lui omidă). (Sursa: DLRM )

omídă (omízi), s. f. – Larvă de insecte. – Mr. uńidă. Mgr. µίσας „vierme” (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 259; Meyer, Alb. St., IV, 61; Murnu 39; Tiktin; Diculescu, Elementele, 489), cu aglutinarea art. o, sau includerea art. gr. ỏ, cf. o****e. Bg. omida pare a proveni din rom. (Capidan, Raporturile, 217). – Der. omizi, vb. (a curăți de omizi). (Sursa: DER )

omizí (omizésc, omizít), vb. (Trans.) A se face ziuă. Sl. omeziti (Candrea), cf. miji. (Sursa: DER )

omizí (omizésc, omizít), vb. – A zîmbi. Rut. myzaty „a-și ciuli urechile, a-și încorda privirea”, cf.Berneker, II, 63. (Sursa: DER )

omídă s. f., g.-d. art. omízii; pl. omízi (Sursa: Ortografic )